În inima Munților Apuseni, o minune feroviară își deschide calea, străbătând 94 de kilometri de pe vremuri îndepărtate. Această cale ferată îngustă a luat naștere într-o epocă măreață, între anii 1910 și 1912, sub auspiciile Imperiului Austro-Ungar.

Trenul a răsunat neîntrerupt între Abrud și Turda până în 1999. A primit numele de „mocăniță” în onoarea localnicilor, porecliți „mocani”, care vegheau asupra acestor meleaguri.

Povestea Mocăniței a fost înscrisă în istorie pe data de 20 iunie 1912, când primele roți au pornit la drum. Cu trecerea vremii, sunetul ei s-a estompat, iar în anul 1998 a fost închisă în uitare. Dar nu pentru totdeauna. În 2006, traseul Mocăniței din județul Alba a fost declarat monument istoric sub denumirea de „Ansamblul Calea Ferată Îngustă Abrud-Vidolm”, într-o tentativă de a readuce la viață această istorie de o frumusețe unică.

Se spera la renașterea ei, susținută de ajutoare europene, să se audă din nou fluierul mocăniței. Din păcate, visul a fost spulberat, șinele de tren furate lăsând doar o amintire a ceea ce a fost. Gările s-au transformat în ruine, iar amintirea Mocăniței Apusenilor a început să se estompeze.

Pentru decenii, aceasta a fost artera vieții pentru locuitorii acestei regiuni montane. Cu timpul, economia modernă a hotărât sfârșitul ei, punând capăt unei ere și a unui simbol, Vechiul Moților. Până în anii ’90, mocănița era sursa principală de transport, purtând vise și destine pe Valea Arieșului.

Astăzi, povestea ei își așteaptă renașterea. Cu sufletul locului păstrat în inimi și cu istoria rămasă vie în amintiri, Mocănița Apusenilor reprezintă un trecut măreț și o posibilitate de a ne îndrepta ochii din nou către ea. O călătorie cu ea ar fi mai mult decât o simplă plimbare, ar fi o incursiune în timp, o legătură cu tradiția și o punte între epoci. Este timpul să ascultăm iar fluierul ei și să descoperim farmecul Mocăniței Apusenilor.