Puțini sunt cei care știu că aricii sunt sanitari naturali de neînlocuit pe lângă fermele și grădinile particulare. În meniul acestora intră o mulțime de insecte și dăunători care anual le aduc pagube însemnate proprietarilor. Ariciul este unul dintre cele mai folositoare animale pentru agricultură. Un singur arici curăţă grădina de insecte dăunătoare, consumând doar într-o noapte circa 200 grame de larve, gândaci şi alte insecte.

Încă din Antichitate este considerat un semn bun dacă o familie de arici se stabilește pe lângă fermă. Și nu numai pentru că se zice că servește ca un talisman aducător de noroc. Acest animal insectivor reprezintă pentru fermieri o adevărată bijuterie. Asta deoarece meniul său include foarte mulți dăunători. Cărăbuși, greieri, gândaci de la sol, larve de țânțari, viermi care atacă plantele, melci, omizi, acești dăunători formează cea mai mare parte a raționului lor alimentar. În total, aricii folosesc în alimentație aproximativ 250 de specii de insecte.

Este de remarcat că aricii, din cauza sensibilității lor scăzute la otrăvuri, pot mânca chiar și insecte otrăvitoare, care nu sunt atinse de nimeni altcineva. Încă în meniul lor mai intră șerpi, broaște, rozătoare. Deși aricii nu sunt într-atât de agili pentru a prinde șoareci, știu însă foarte bine cum să le găsească cuiburile și să le distrugă.

Aricii au un oarecare grad de imunitate naturală împotriva muşcăturilor şerpilor veninoşi, la noi în ţară fiind cei mai mari duşmani ai viperelor. Secretul constă într-o proteină din musculatura lor, denumită erinacină. S-a constatat că aricii pot rezista la o doză de până la 5 grame de cianură de potasiu, o cantitate uriaşă pentru un animal de talia ariciului.

Prin natura lor, masculii sunt extrem de egoiști și își apără cu încăpățânare teritoriul. Excepție fac doar pentru femele, atunci când sunt în perioada de împerechere.

Fermierii știutori i-au considerat dintotdeauna buni vecini, i-au hrănit la distanță și în niciun caz n-au îndrăznit să-i ucidă. Aricii iubesc să se stabilească în jurul fermelor. Slăbiciunea lor este laptele. Au un simț ascuțit și atunci când vine vremea mulsului se ascund prin colțuri în așteptarea că pe podea s-ar putea vărsa câteva picături de lapte. Dacă aveţi arici în grădină şi vreţi să le lăsaţi hrană pe timpul nopţii, lăsaţi-le fructe, carne sau nuci. În niciun caz lapte sau produse lactate. Deşi le place mult laptele, s-a dovedit că le produce invariabil o formă de diaree severă sau chiar moartea.

Ariciul – Sfătuitorul lui Dumnezeu

Prezent în multe basme şi poveşti, ariciul, ca personaj, ascunde de fapt mistere mult mai vechi, fiind regăsit în numeroase mituri şi legende cosmogonice. Ocupând un loc de seamă în mitologia persană, ariciul apare şi în tradiţiile popoarelor turcice din Asia Centrală.

În miturile primordiale, ariciul participă alături de Dumnezeu (Fârtat) şi Diavol (Nefârtat) la urzirea lumii. Iată-l propulsat în rolul de “inginer” al Creaţiei. La fel ca în cazul miturilor primordiale indo-europene, asiatice sau chiar africane, ariciul este şi la noi un purtător al inteligenţei creatoare supreme şi chiar al unei etici surprinzătoare.

Descoperim aşadar ariciul implicat în rolul neaşteptat de ajutor al lui Dumnezeu în procesul urzirii lumii. Ba chiar, în unele mituri, Dumnezeu greşeşte Facerea Lumii, sau este în lipsă de inspiraţie. Salvarea vine de la meticulosul şi inteligentul arici care, prin intermediul a diferiţi soli animalieri (cel mai adesea, albine), vine cu soluţiile potrivite pentru terminarea Lumii.

Îl găsim şi în rolurile de mediator între zi şi noapte, între pământ şi apă, între suprafaţă şi adâncime, între ordine şi haos, între normă şi abatere, acţionând asemenea unui catalizator pentru armonizarea contrariilor şi normalizarea ritmurilor Firii.

Ca orice divinitate precreştină telurică, ariciul este stăpân şi paznic al bogăţiilor pământului. Împarte acest rol cu şarpele dar, spre deosebire de reptila care doar păzeşte comorile, ariciul este păstrătorul tainei unui dar al elementului pământ. Este vorba de o plantă magică, ce poate să învingă bolile şi moartea, ba chiar şi uneltele şi tehnologiile create de oameni. Aceeaşi plantă are darul de a deschide uşile Raiului, iar singur ariciul este cel care-i ştie taina.

Cu sau fără simbolismul său fascinant, ariciul rămîne acelaşi spiriduş al toamnei, a cărui apariţie ne încântă privirea şi ziua.