Anghel Saligny, academician, inginer constructor, ministru și pedagog român, este considerat unul dintre pionierii tehnicii mondiale în proiectarea și construcția podurilor și silozurilor cu structură metalică, respectiv de beton armat, unul dintre întemeietorii ingineriei românești.

A fost unul dintre cei mai distinși ingineri civili din Europa la sfârșitul secolului al XIX-lea și este celebrat în special pentru utilizarea de pionierat a betonului armat.

S-a născut în Şerbăneşti, judeţul Galați, în data de 19 aprilie 1854. Tatăl său, care era de origine franceză, s-a mutat în România din Prusia la începutul anilor 1850.

La începutul anilor 1880 a construit calea ferată de la Adjud la Târgu-Ocna în România, care se remarca prin podurile care transportau atât șine, cât și drumuri. Între 1884 şi 1889 a construit unele dintre primele silozuri de cereale din beton la Constantă, Brăila şi Galaţi, precum şi instalaţii pentru exportul de petrol la Constanţa.

A fost membru fondator al Societății Politehnice București, din care a evoluat universitatea politehnică a orașului, și a fost membru al Academiei Române din 1892, al cărei preşedinte a fost între 1907 și 1910.

Cea mai mare realizare și cunoscută a sa, a fost pe când avea 34 de ani, construirea între anii 1890-1895 a podului peste Dunăre, între Cernavodă pe malul drept și Fetești în stânga, care, cu o lungime totală de 4037 metri inclusiv viaductele de apropiere, era atunci la vremea aceea, cel mai lung pod din Europa şi al treilea ca lungime din întreaga lume.

Şi astăzi, este considerat a fi unul din cele mai frumoase poduri metalice din lume. Are o deschidere centrală pentru transport maritim de 190 metri. Anghel Saligny a încorporat în proiect câteva dintre ideile colegului său inginer civil Elie Radu. Podul a fost proiectat la 30 de metri deasupra Dunării, pentru a permite trecerea vaselor cu cele mai înalte catarge. Acesta a fost numit inițial după Regele Carol I al României, dar acum se numește Podul Anghel Saligny.

Podul are o formă zveltă, bare dantelate, iar conturul general este armonios. Şi astăzi, este considerat a fi unul din cele mai frumoase poduri metalice din lume.

A fost, la timpul său, cel mai mai lung pod din Europa şi al treilea din lume. Un fragment impresionant din memoriile inginerului Nicolae Ionescu Johnson dezvăluie regretele marelui Saligny:

„Anghel Saligny venea foarte des la Cernavodă. Ceasuri întregi umbla pe podul ridicat de el, sau cobora pe dedesuptul lui şi cerceta, parcă ar fi căutat cine ştie ce lucru ştiut numai de el. Mă împrietenisem cu acest bătrânel care, fiind un adevărat savant, îşi dădea silința să nu pară. Adesea îl conduceam cu barca sub pod şi urmărindu-l cum îşi plimba ochii cercetători de la un loc la altul, mă întrebam la ce s-o fi gândind bătrânul acesta, a cărui pace nu îndrăzneam s-o tulbur cu întrebări nelalocul lor.

Dar într-o zi tot mi-am luat inima în dinţi şi l-am întrebat ce anume îl face ca ceasuri întregi să nu-şi mai ia ochii de la pod, ca şi cum nu s-ar mai sătura să-şi aprecieze opera. Nu s-a supărat de întrebare. A zâmbit ca în faţa unei naivităţi şi mi-a răspuns:

«Îmi admir opera mai puţin decât îţi închipui. Dacă mă vezi zgâindu-mă la ea ceasuri întregi e ca să-i descopăr părţile slabe, greşelile… Şi mai este una pe care nu mi-o iert. Trebuia să mai pun pe pod o cale dublă: una pentru căruţe şi pietoni, să mai fi existat şi o astfel de legătură între Dobrogea şi Muntenia»“.

Costul total al tronsonului de linie ferată Feteşti-Cernavodă, inclusiv liniile de cale ferată şi staţiile, a fost de 35 milioane lei aur. La capătul podului dinspre Cernavodă, în memoria eroilor căzuţi în Războiul de Independenţă, a fost ridicat un impresionant monument din bronz, reprezentând doi dorobanţi. Totodată o stație de metrou din București poartă numele lui Saligny și este comemorat și de o statuie în orașul Constanța.

Anghel Saligny a încetat din viață în data de 17 iunie 1925 la București. Dar a rămas în istorie ca fiind unul dintre cei mai importanți ingineri români. Iar opera sa, Podul de la Cernavodă rămâne și astăzi o construcție care a făcut istorie.