Oamenii de vârstă medie (30-40 de ani) vorbesc despre anii studenţiei cu nostalgie şi amuzament. Îşi aduc aminte de petrecerile date, de excursiile prin munţi, de cum rămâneau fără un ban în buzunar şi totuşi se simţeau bine… de lucruri a căror valoare se măsura în zâmbete, nu în bani. Pe vremea aceea era încurajat spiritul tânăr, liber şi creator.
Analizând studentul din zilele noastre, situaţia este la polul opus. Facultatea se face pe lângă locul de muncă, iar viaţa de student este umbrită de setea de bani. Acum, studentul nu mai este un spirit creator şi liber, ci este produsul societăţii de consum, este un pion într-un joc de şah imens. Va perpetua societatea care l-a creat şi în cele din urmă va fi propriul său torţionar.
Ceea ce numim „evoluţie” ne-a adus într-un punct în care unitatea de măsură a timpului este banul.
Păcat că cei cărora le permite mintea să realizeze asta nu îşi permit luxul de a o face.