Vă mai aduceţi aminte de vizita pompierului la şcoală când eram în clasele mici? Când am fost întrebaţi ce vrem să ne facem când vom fi mari, cu toţii am visat să devenim pompieri. Sau probabil vă aduceţi aminte de o situaţie mai recentă când, după ce aţi vizionat un film cu raliuri de maşini, vă venea o poftă acută să conduceţi.
Aceste două exemple sunt aplicabile mai mult domnilor, dar sunt sigur că şi reprezentantele sexului frumos pot găsi astfel de exemple. Sunt lucrurile care ne-au inspirat la un moment dat în viaţă, chiar dacă au facut-o pe termen extrem de scurt. La urma urmei, pe baza acestor inspiraţii ne ghidăm cele 6-8 ore pe zi în care nu muncim şi nu dormim.
Dacă e să privim prezentul, acestea sunt lucrurile care ne inspira in cele 6-8 ore: la fiecare oră aflăm ştiri despre violenţă, dezastre, boli; în fiecare seară suntem martorii unor emisiuni de divertisment care promovează cu nesimţire prostia şi sexualitatea explicită; cu atât mai grav, copiii noştri se uită la desene cu lupte, nici măcar nu ştiu cine sunt Tom şi Jerry.
La finalul unei astfel de zile, ne spunem într-una că lucrurile merg prost, că viaţa e plictisitoare, că ţara asta merge în stânga şi în dreapta, dar nu înainte.
Zilnic ne lovim forţat de probleme; forţaţi de noi înşine.
În tot acest timp nu mai există loc pentru cultură, pentru cunoaştere; chiar şi înţelepciunea a devenit un adjectiv folosit pentru a descrie un bătrân cu barba încărunţită de vremuri.
Poate ar trebui să mai punem mâna din când în când pe câte o carte care să nu prezinte programul TV şi nici cotaţiile bursiere pentru ziua în curs. Măcar să încercăm; iar dacă nu iese, după noi, potopul!
Dacă e să privim prezentul, acestea sunt lucrurile care ne inspira in cele 6-8 ore: la fiecare oră aflăm ştiri despre violenţă, dezastre, boli; în fiecare seară suntem martorii unor emisiuni de divertisment care promovează cu nesimţire prostia şi sexualitatea explicită; cu atât mai grav, copiii noştri se uită la desene cu lupte, nici măcar nu ştiu cine sunt Tom şi Jerry.
La finalul unei astfel de zile, ne spunem într-una că lucrurile merg prost, că viaţa e plictisitoare, că ţara asta merge în stânga şi în dreapta, dar nu înainte.
Zilnic ne lovim forţat de probleme; forţaţi de noi înşine.
În tot acest timp nu mai există loc pentru cultură, pentru cunoaştere; chiar şi înţelepciunea a devenit un adjectiv folosit pentru a descrie un bătrân cu barba încărunţită de vremuri.
Poate ar trebui să mai punem mâna din când în când pe câte o carte care să nu prezinte programul TV şi nici cotaţiile bursiere pentru ziua în curs. Măcar să încercăm; iar dacă nu iese, după noi, potopul!